Atentie! Orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare. Personajele si actiunile sunt fictive.
Austria, martie 2001
Sunetul asurzitor al avioanelor se aude enervant. Goana de oameni se indreapta spre poarta B1. Sunt stresati si toti se grabesc sa ajunga la autocarul care-i va duce pe pista.
- Ce a spus doctorul?
- A spus ca sunt destul de bine, rezultatul analizelor va intarzia putin, dar ne va instiinta deindata ce vor ajunge.
- Asta e bine. Unde esti acum?
- Tocmai am ajuns in aeroport. E o caldura infernala si e foarte aglomerat.
- Nu sunt sigur daca voi putea ajunge sa te iau de la aeroport. Ai putea sa iei un taxi pana la ``Riva rosa`` si sa ne vedem acolo? Mai am putina treaba la birou.
- Sigur. Te sun cand ajung.
- Ai grija de tine!
Alda se indreapta spre standul de ziare, cu o cafea aburinda in mana. Geanta ei era destul de grea, dar valiza nu-i facea probleme. Isi cumparase un roman politist, apoi isi puse ochelarii de soare pe ochi si se indrepta pasiv spre poarta.
Soarele se reflecta in ochelarii ei, in spatele carora se ascundeau doi ochi mari si caprui. Era o femeie inalta, cu parul brunet si usor ondulat, cu buze subtiri si trasaturi bine conturate.
In scurt timp avionul decola. Isi scoase cartea din geanta, dar peisajul de afara ii distrase atentia. Acum era cu ochii atintiti pe geam. Privea cerul si simti ca timpul se opri in loc, norii fiind ca niste stropi de ploaie surprinsi de un aparat de fotografiat. Apoi avuse un deja vu. Alda avea talentul de a-si imagina orice auzea. Isi aminti de ``Stairway to heaven``. Parca mai vazuse odata norii din acelesi unghi.
Pentru cateva momente se speriase, avea frica de inaltime si impresia ca avionul s-ar putea prabusi in orice moment. Dar nu se putea gandi acum, in timp ce ,afara, norii imbratisau soarele. Nu putea pierde asta. Apoi devenise melancolica, incepuse sa se gandeasca la viata ei, la copilaria ei trista si la Odin.
Timpul trecea pe nesimtite si acum mai avea doar cincisprezece minute pana sa ajunga acasa. Privea pe geam reflexiile soarelui in mare, apusul, orizontul, cum apa se contopea cu cerul. Dar nu mai era atat de incantata. O macinau alte ganduri, alte posibile intamplari din suburbiile Venetiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu