luni, 21 martie 2011

Ploaia


Te-ai targuit cu zeii, iar
In ziua cand ai plecat, a inceput sa ploua.
Ce ironie.
Ploaia care cadea, apasat, pe pamantul rece,
Ploaia care plangea siroaie,
Iar norii care o imbratisau tristi.
Alergam in penumbra noptii spre deal,
Sa fiu in sfarsit singura;
Macar atat mi-a mai ramas.
Am vrut, cu un parfum de ploaie,
Sa spal trecutul negru,
Am vrut, cu o privire senina,
Sa te conving sa-ti dai masca jos,
Macar azi, cand ploua.
Mai bine o dai tu, decat sa o spele ploaia,
Si sa ramai cu urme.


By me

Ce inseamna durerea.


Vulnerabilitatea ta ma face mai puternica;
Vreau sa plangi, si ai sa plangi,
Pentru ca sunt cel mai bun papusar pe care l-ai cunoscut vreodata
Iar eu te voi juca e degete, ca pe o marioneta proasta;
Sa fugi mancand pamantul, de frica,
Sa tipi si sa te ascunzi,
Intr-un loc unde nici naiba nu te-ar gasi.
Si atunci, cand o sa te simti in siguranta,
O sa fiu in spatele tau.
O sa-mi simti respiratia calda pe gat
Si degetele-mi reci, care iti aluneca pe brate.
Si atunci, prietene,
Ai sa stii ce inseamna, cu adevarat, durerea.

By me

Astazi...


Astazi, eu sunt o voce,
iar tu esti tacerea;
Astazi, eu zambesc,
iar tu ma faci fericita;
Astazi, eu sunt luna,
iar tu esti steaua care ma lumineaza;
Astazi, eu stau pe pamantul rece,
iar tu stralucesti pe cerul meu;
Astazi, dar maine, oare, ce vom fi?



by me