"Asteptarea moarte are" - Capitolul 2

Venetia, martie 2001

Ma uit pierdut pe fereastra. Ce frumos e cerul de aici. Ah, daca ar fi si Alda cu mine acum. Alda! Cat e ceasul?
Ma intorc cu scaunul de la fereastra, si din graba rastorn ceasca de cafea pe camasa si pe dosarul doamnei Krieten. "Asta da ghinion!". Bine ca am o camasa de schimb. Strang repede foile imprastiate bajbaind o injuratura si indesandu`le in servieta. " De data asta chiar nu o sa mai intarzii! Dar dosarul? Lasa dosarul! Doar nu vrei sa o faci pe Alda sa te astepte! "
Am coborat in graba scarile, intr-o mana avand servieta, iar cu cealalta incheindu-ma la camasa. Ajung in parcare, ma uit dezorientat unde imi este masina. A da. Cheile. Unde sunt cheile? "O nu! Sper ca nu sunt in birou!" . Ma caut in buzunare, in servienta. Nimic. " Poate macar autostrada va fi mai libera! ".
- Unde esti? Ai ajuns?
- Acum vroiam sa te sun. Da, acum sunt in taxi. In 10 minute sunt la restaurant.
- Cred ca ajungem deodata. Bine. Atunci ne vedem acolo.
- Pa.
Asa am eu obiceiul asta prost, sa nu salut cand inchid. Bine ca pe Alda nu o deranjeaza. Atat imi mai lipseste acum. A da. Si sa nu uit. Trebuie sa iau o floare. Nu stiu de ce. Cred ca ii va placea, de vreme ce eu nu i-am cumparat niciodata asa ceva. Mie unul mi se par inutile, dar acum ...
Am ajuns. O cladire mareata, cu arhitectura specifica Italiei. Geamuri mici, flori pe pervaze si o priveliste draguta spre mare ...
In timp ce admiram cunoscutul ``Riva Rosa`` , niste pasi apasati se aud in spate si ...
- Heei !
Ma intorc si, intr-o secunda, doua maini calde ma imbratiseaza. Sunt putin uimit. Sau poate doar am uitat. Involuntar ma apropii de ea si ii simt buzele calde, mereu aceleasi. Alda ma ia de mana.
- Sa intram.
Ea e mereu aceeasi, niciodata alta. Cum ma priveste, cum imi zambeste. E atat de frumoasa.
- Alda, ma bucur sa te revad. Mi-a fost dor de tine. Astea sunt pentru tine.
- Si mie Odin, spuse ea plina de fericire si luand buchetul.
- Nu ma asteptam.. Sunt placut uimita. Multumesc.
Ii citeam asta in ochi. Si ea era nerabdatoare sa ma vada, sa ma tina de mana, sa ma sarute.
- Buna seara. Ati dori un meniu?
- Nu, multumesc. Doua cafele, una doar cu zahar, una simpla si doua pizza Quatro Stagione.
- Desigur.
Urma o pauza de cateva minute in care ne-am zambit si am comunicat prin priviri.
- De unde ai stiut?
- Ce sa stiu? A, e preferata ta doar. Credeai ca am uitat?
- Nu stiu. Am intrebat doar.
...
- Si spune-mi, cum a fost drumul?
- Destul de obositor. Doar stii..
- Iti place Austria?
- Sper ca urmatoarea data cand o vizitez sa fie din placere, nu din obligatie. De luni incep tratamentul ...
"De acum urmeaza vestile proaste..."
- Cand a spus doctorul ca suna?
- Nu stiu, zilele astea.
- Sunt langa tine, stii asta.
- As vrea sa te imbratisez, dar nu pot aici.
- Da. Avem timp de acum.
Discutia este intrerupta de chelner. Mirosul condimentelor adaugate imi face si mai foame.
- Pofta buna sa aveti!
- Multumesc, ne faceti si nota va rog?
- 15 euro, va rog.
- Desigur.