"Asteptarea moarte are" - Capitolul 5

Lumina puternica nu ma lasa sa imi deschid ochii, sa ma trezesc de-a binelea. Intind mana, cautand pe cineva langa mine. Alda s-a trezit iar inaintea mea. Ma ridic cu greu si merg la baie, ma spal pe fata si pe dinti si merg alene in bucatarie. Ma asez la masa fara sa scot un sunet, in timp ce Alda se plimba ca o albina de colo-colo. Mi-a pus cafeaua in fata, o cafea aburinda, cu o limgurita de lapte si doua de zahar, exact cum imi place mie. Sper ca asta ma va trezi. Din spatele meu aud un “ Buna dimineata ! “ insotit de un sarut pe obraz.
- Neata. Asa de matinala?
- Doar ma stii. Cred ca te-ai odihnit putin, nu ai mai strigat cat ai fost in pat cu mine.
Nu ma intorc, dar ii simt zambetul pe buze, acelasi zambet care m-a facut sa ma indragostesc de ea acum 2 ani de zile.
- Nu comentez. Si, unde aveai de gand sa fugi cu necunoscutul ala, de vroiati sa ma omorati?
- Oh haide. In vacanta, undeva departe, pe o insula, probabil.
- Egoisto !
- Trecand peste asta, ce vrei sa mananci?
- Nu stiu, ce ai cel mai rapid?
- Un ceai de menta si paine prajita cu miere de albine. Merge?
- De data asta.
Cat timp Alda pregatea micul dejun, eu imi consult agenda. O groaza de lucruri de facut astazi, iar. Alda se misca la fel ca o furnicuta, si in cateva minute mancarea era deja pe masa. “ Doar astazi promotie speciala! Trimiteti un SMS si veti intra automat la tragerea la sorti de vineri. Castigati doar astazi 10 cutii de suc sau marele premiu o excursie. Nu ezitati! Grabiti-va! “
- Cate prostii se mai spun si la radio ! spun eu zambind, in timp ce imi inmuiam painea in ceai si trageam cu coada ochiului la Alda.
- Nu se stie dragule. Se poate castiga. De ce spui ca nu?
- Fii serioasa! Cine ar crede in asa ceva, trebuie sa fie nebun.
- Sau norocos...
- Cum spui tu, nu vreau sa ne certam acum pe subiectul asta inutil.
- Eu plec la birou. Ne vedem diseara.
- Sa ma suni.
- Desigur.
Alda se apropie de Odin si il prinse usor de umeri, il saruta pe obraz si apoi ii da drumul. In prag, acesta se intoarce si mai schiteaza un zambet. Usa se inchise usor, iar Alda reveni la activitatea ei.

" Asteptarea moarte are" - Capitolul 4

De ce nu sunt barbat? Imi transpira tamplele, palmele. Sunt pierdut. Nu pot reactiona, nu pot gandi, nu pot vorbi. Pot vedea atat de clar teava, mai clar decat as fi vrut sa o vad vreodata. Simt glontul, il vad, parca in reluare, vrea sa ma distruga, asta e principalul lui scop. Se indreapta spre fruntea mea, imi imaginez cum imi va patrunde prin piele, apoi cum imi va zdrobi cutia craniana. In cateva secunde voi fi la pamant, aici mi-e sfarsitul. Tremur mai rau ca niciodata si, instinctiv, un strigat de-al meu il impinge pe individul ce ma avea in vizor sa apese pe tragaci. Inchid ochii strans si... rastorn lampa de pe masa. Alda, speriata, vine intr-un suflet la mine:
- Ce s-a intamplat? De ce e lampa pe jos? Si de ce ai strigat ?
- Slava domnului ca esti teafara. Mi-am facut griji !
Am luat-o in brate si am sarutat-o pe frunte.
- Odin, s-a intamplat ceva? intreaba ea ingrijorata de starea mea.
- Nu, am avut un vis cam ciudat, asta e tot. Mai bine spus, un cosmar in toata regula.
- Oh, imi povestesti dimineata. Haide si tu in pat. Mi-e atat de somn.
Alda se intoarce cu spatele la mine, eu privindu-i acum umbra cum isi taraie alene picioarele spre usa camerei. Zambesc usor si imi intorc privirea spre fereastra. Lumina de afara aluneca usor in jos pe perdea. Ma ridic de pe canapea si ma indrept spre dormitor. Alda dormea deja. Ma intind in pat langa ea, respiram impreuna acum. Pleoapele imi sunt grele, imediat voi adormi.