De ce nu sunt barbat? Imi transpira tamplele, palmele. Sunt pierdut. Nu pot reactiona, nu pot gandi, nu pot vorbi. Pot vedea atat de clar teava, mai clar decat as fi vrut sa o vad vreodata. Simt glontul, il vad, parca in reluare, vrea sa ma distruga, asta e principalul lui scop. Se indreapta spre fruntea mea, imi imaginez cum imi va patrunde prin piele, apoi cum imi va zdrobi cutia craniana. In cateva secunde voi fi la pamant, aici mi-e sfarsitul. Tremur mai rau ca niciodata si, instinctiv, un strigat de-al meu il impinge pe individul ce ma avea in vizor sa apese pe tragaci. Inchid ochii strans si... rastorn lampa de pe masa. Alda, speriata, vine intr-un suflet la mine:
- Ce s-a intamplat? De ce e lampa pe jos? Si de ce ai strigat ?
- Slava domnului ca esti teafara. Mi-am facut griji !
Am luat-o in brate si am sarutat-o pe frunte.
- Odin, s-a intamplat ceva? intreaba ea ingrijorata de starea mea.
- Nu, am avut un vis cam ciudat, asta e tot. Mai bine spus, un cosmar in toata regula.
- Oh, imi povestesti dimineata. Haide si tu in pat. Mi-e atat de somn.
Alda se intoarce cu spatele la mine, eu privindu-i acum umbra cum isi taraie alene picioarele spre usa camerei. Zambesc usor si imi intorc privirea spre fereastra. Lumina de afara aluneca usor in jos pe perdea. Ma ridic de pe canapea si ma indrept spre dormitor. Alda dormea deja. Ma intind in pat langa ea, respiram impreuna acum. Pleoapele imi sunt grele, imediat voi adormi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu