Acelasi bloc neschimbat, aceeasi casa a scarii si acelasi apartament 22. Casa era curata si aerisita ca de obicei, perfecta pentru relaxare sau pentru munca. Abia astept sa imi mai petrec putin timp cu ea, sa mai povestim si sa mai gatim impreuna. Alda este o companie perfecta pentru un capricios precum sunt eu. Ea stie mereu cum sa ma multumeasca si cum sa ma faca sa zambesc.
- Odin, eu o sa merg in pat, sunt foarte obosita.
- Sper ca nu te deranjeaza daca mai raman putin, vreau sa ma mai uit o data pe dosarul doamnei Krieten.
- Cum vrei. Noapte buna.
Alda plecase putin dezamagita, stiam asta. Dar avem tot timpul din lume sa stam impreuna, mai ales dupa ce ne casatorim, o sa inteleaga. Am si uitat. Cred ca o sa ii propun asta dupa ce o sa termin cu ultimele doua dosare.
Ma indrept spre camera de zi, o camera inalta, cu pereti albi si ferestre inalte. Ma asez pe canapeaua moale. Ce dosar? O sa ma relaxez intai.
Inchid ochii, aerul flutura usor perdeaua, apoi fuge prin parul meu. Amintirile imi sunt insirate in mintea mea, ca pe o banda de caseta.
Usa de la intrare s-a trantit brutal. Alda a fugit, insotita de un tip cu un pardesiu negru si o palarie. In mana dreapta avea o servieta, iar in mana stanga un pistol. Am sarit ca ars de pe canapea, si m-am indreptat spre usa. Am iesit descult pana in fata blocului, si involuntar am strigat-o. "Alda!" E ultimul cuvant care imi suna in cap, inca. O ultima strigare, si dupa blocuri se mai zaresc doar doua siluete fugind de mana. Sunt blocat acum. Am ramas nemiscat, panica m-a cuprins, iar tamplele imi sunt ude. Vantul rece imi flutura tricoul larg, iar talpile imi sunt inghetate. Nu stiu de ce noaptea e atat de racoare, dar sincer, nu asta ma intereseaza acum. Ce sa fac? Instinctiv o iau la fuga, in urma lor. Ajung la coltul blocului alaturat, ma opresc pentru o secunda si realizez ca cineva e dupa colt. Transpir, respir necontrolat, lacrimez. Ce se intampla? Am mutit pentru cateva momente.Omul cu pardesiul negru isi lipise pistolul de calibrul 9mm de tampla mea. Alda era in spatele siluetei, cu mainile ei catifelate pe umerii lui, privindu-ma adanc in ochi. Simt cum ma trec fiori, imi vad moartea cu ochii, in urmatoarele secunde voi fi la pamant, zacand intr-o balta de sange.
Povestea progreseaza frumos,tu de asemenea,bravo:Dimi place si numarul apartamentului
RăspundețiȘtergeremultumesc:D am o legatura stransa cu numarul 22 :D am vazut ca si tu te-ai razgandit si ai continuat. Bravo :*
RăspundețiȘtergere