Cand se lasa-nserarea, ea pe nimeni nu are
si ratacind ca un strain
se pare ca soarele mai des apune decat rasare.
Cand lumea nu e suficient de incapatoare
desi esti singur, pe tine nu te doare.
Cand iti alergam cantand prin vise
Lasandu-le apoi sa se piarda-n zori
Tu te uitai la luna dintre nori.
Va fi o noapte muta
Tu doar plangi si-asculta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu