
Te-ai targuit cu zeii, iar
In ziua cand ai plecat, a inceput sa ploua.
Ce ironie.
Ploaia care cadea, apasat, pe pamantul rece,
Ploaia care plangea siroaie,
Iar norii care o imbratisau tristi.
Alergam in penumbra noptii spre deal,
Sa fiu in sfarsit singura;
Macar atat mi-a mai ramas.
Am vrut, cu un parfum de ploaie,
Sa spal trecutul negru,
Am vrut, cu o privire senina,
Sa te conving sa-ti dai masca jos,
Macar azi, cand ploua.
Mai bine o dai tu, decat sa o spele ploaia,
Si sa ramai cu urme.
By me

